Studia Antiqua et Archaeologica 30(2):299-330
Andrew SCHUMANN
ABSTRACT
The paper delves into several layers of pre-Śaivism in India. The earliest layer traces back to ancient cults worshipping the Mother Goddess, which emerged during the Neolithic period, particularly in the Pre-Pottery Neolithic A (ca. 10,000–8800 B.C.). These cults flourished within the Indus Valley Civilization (its mature form 2600–1900/1800 B.C.) and other Bronze Age societies. The second layer reveals the worship of Inanna (also known as Nanāya), the goddess of fertility, who was prominent in the Mittani state (ca. 1550–1260 B.C.) alongside revered Indo-Iranian deities such as Indra, the Mitra-gods, the Varuna-gods and the Nasatya-gods. Another layer emerges with a syncretic cult among the Indo-Scythians, combining the Mazdean tradition of Οηϸο (Wēšparkar) and Βορζαοανδο Ιαζαδο (bwrz’wndy yzdty) with the Buddhist figure of Maheśvara, and Νανα (Nana) and Αρδοχϸο (Ardoxšo) with the Buddhist figure Hārītī (or Umā). In addition, Buddhism adopted syncretic fertility cults with various demonesses such as Hārītī, Umā, Mārīcī, and others, incorporating iconographic elements of Hellenistic goddesses such as Athena, Tyche, Cybele, Hecate, Baubo, and Demeter. These fertility cults gradually separated from Buddhism and the Indo-Scythian version of Mazdaism after the fall of the Kuṣāṇa and Kūšānšāh dynasties at the end of the 4th century A.D. Over time, Śiva and Durgā emerged as distinct religious movements, separating from Buddhism and Indo-Scythian Mazdaism.
REZUMAT
Rezumat. Lucrarea analizează mai multe straturi ale pre-Shaivismului în India. Cel mai timpuriu strat arheologic datează din timpul vechiului cult al zeiței mamă, apărut în perioada neolitică, în special în neoliticul timpuriu A (cca. 10.000-8800 î.Hr.). Aceste culte au înflorit în cadrul civilizației Văii Indusului (forma sa matură 2600-1900/1800 î.Hr.) și al altor societăți din Epoca Bronzului. Al doilea strat dezvăluie cultul lui Inanna (cunoscută și sub numele de Nanāya), zeița fertilității, care era adorată în statul Mittani (cca. 1550-1260 î.Hr.) alături de zeități indo-iraniene precum Indra, Mitra, Varuna și Nasatya. Un alt strat apare cu un cult sincretic indo-scythic, combinând tradiția mazdeană a Οηϸο (Wēšparkar) și Βορζαοανδο Ιαζαδο (bwrz’wndy yzdty) cu figura budistă a lui Maheśvara, Νανα (Nana) și Αρδοχϸο (Ardoxšo) cu figura budistă Hārītī (sau Umā). În plus, budismul a adoptat culte ale fertilității cu diverse zeități precum Hārītī, Umā, Mārīcī și altele, încorporând elemente iconografice ale zeițelor elenistice precum Atena, Tyche, Cybele, Hecate, Baubo și Demeter. Aceste culte ale fertilității s-au separat treptat de budism și de versiunea indo-scythică a mazdeismului după căderea dinastiilor Kuṣāṇa și Kūšānšāh la sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr. Cu timpul, Shiva și Durgā au apărut ca mișcări religioase distincte, separându-se de budism și de mazdeismul indo-scythic.
KEYWORDS
Indus Valley Civilization, Mittani, Mahāyāna, Kuṣāṇa, Kūšānšāh,Gandhāran Buddhism, Maheśvara, Hārītī, Umā, Mārīcī.