Studia Antiqua et Archaeologica 26(1): 69–94
Nelu ZUGRAVU
/ 
ABSTRACT
On Dacia restituta again. The paper reprises the discussion concerning the phrase Dacia restituta within Pan. IV [8] uttered on March 1st, 297 at Augusta Treverorum by an anonymous orator on the occasion of celebrating the Quinquennalia, in the honour of Constantius becoming a Caesar. The first part features an overview of the opinions formulated regarding the localisation of Dacia mentioned by the orator. Hence, some believe that it is the North-Danubian province, “taken back” by the Empire around 289 or even 297. Others point out that it is the extreme southern area of the former province, controlled permanently by the Romans through the fortifications on the left bank of the river. Others yet, without denying that the orator was referring to the former trans-Danubian province, only credit the information with the value of rhetorical expression, as more of an ideological than a realistic claim. Finally, certain researchers pinpoint that the orator must have referred to the South-Danubian province of Dacia as a whole or to one of the provinces by that name (Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea) situated on the left side of the river. The following lines feature the significations of the term restituta (-us), in general, then in the Panegyrici Latini. The paper also includes an internal analysis of the fragment where the phrase Dacia restituta is featured, as well as of other contexts within the speech where the lexeme in question is used, leading to the conclusion that the phrase can only refer to a Dacia that the Empire considered an integrant part of it—a provincia—and that was restored, reintegrated in the initial structures (administrative, legal, tax-related, etc.) of the state, after the perturbation of the natural evolution by the barbarian incursions. Hence, it could not have been the former province of Dacia in the north of the Danube, given that its legal Roman status had ceased de jure and definitively upon the official abandonment of the province, but the province of Dacia in the south of the Danube, in close connection with the events requiring the presence of Diocletian on the Danubian front in 289, 290–291, 293–294, 296. A further argument to support this idea is the frequency of the opposition amissa-recepta, not amissa-restituta. Finally, the foreign policy ideology of the 297 speech is worth highlighting; namely, the view according to which the Empire was a closed space, a stable world, where territorial acquisitions on the left bank of the Danube were excluded.
L’articolo riprende la discussione sul sintagma Dacia restituta del Pan. IV [8] pronunciato il 1 marzo 297 ad Augusta Treverorum (Treviri) da un oratore anonimo alla festa dei Quinquennalia celebrata in occasione dell’investitura di Costantino al rango di Caesar. Nella prima parte sono passate in rassegna le opinioni formulate riguardo alla localizzazione della Dacia menzionate dall’oratore. Alcuni hanno quindi ritenuto che si tratti della provincia nord-danubiana “recuperata” dall’Impero verso il 289 o persino il 297; altri ritengono che si tratti dell’estremità sud dell’ex-provincia, permanentemente controllata dai romani tramite i forti sulla sponda sinistra del fiume; altri, senza negare il fatto che il retore faccia riferimento all’ex-provincia transdanubiana, non danno credito all’informazione e la ritengono soltanto un’espressione retorica, un’ostentazione più ideologica che realistica; in fine, alcuni studiosi reputano che l’oratore debba aver pensato alla provincia sud-danubiana della Dacia nel suo insieme o a una delle province con questo nome (Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea) ubicate sulla sponda destra del fiume. In seguito, vengono passati in rassegna i significati del vocabolo restituta (-us), in generale, poi nei Panegyrici Latini. Si fa un’analisi interna del frammento in cui compare il sintagma Dacia restituta, ma anche di altri contesti del discorso dove viene utilizzato il vocabolo in questione, il che porta alla conclusione che il sintagma si può riferire soltanto a una Dacia che l’Impero considerava sua parte costitutiva — una provincia — e che era stata restaurata, reintegrata nelle sue strutture iniziali (amministrative, giuridiche, fiscali ecc.) dello Stato dopo che la sua evoluzione naturale era stata perturbata dalle incursioni barbariche; e questa non poteva essere l’ex-provincia della Dacia sud-danubiana, in quanto che era in stretto collegamento con gli avvenimenti che avevano richiesto la presenza di Diocleziano sul fronte danubiano negli anni 289, 290–291, 293–294, 296. Un argomento supplementare per sostenere questa ipotesi è offerto dalla frequenza dell’opposizione amissa-recepta, e non di quella amissa-restituta. In conclusione, l’ideologia della politica estera che traspare dal discorso del 297; si tratta della concezione secondo la quale l’Impero era uno spazio chiuso, un mondo stabile, in cui le acquisizioni territoriali sulla sinistra del Danubio erano escluse.
Din nou despre Dacia restituta. Articolul reia discuția asupra expresiei Dacia restituta din Pan. IV [8] rostit la 1 martie 297 la Augusta Treverorum de un orator anonim cu prilejul sărbătorii Quinquennalia celebrate în cinstea ridicării lui Constantius la rangul de Caesar. În prima parte sunt trecute în revistă opiniile formulate în legătură cu localizarea Daciei menționate de orator. Astfel, unii au apreciat că este provincia nord-dunăreană, „recuperată” de către Imperiu prin 289 sau chiar 297; alții consideră că este vorba de zona sudică extremă a fostei provincii, controlată permanent de romani prin intermediul fortificațiilor de pe malul stâng al fluviului; alții, fără a nega faptul că retorul se referă la fosta provincie transdanubiană, nu creditează informația altfel decât ca pe o exprimare retorică, o pretenție mai mult ideologică decât realistă; în sfârșit, anumiți cercetători opinează că oratorul trebuie să fi avut în vedere provincia sud-dunăreană Dacia în ansamblul ei sau una dintre provinciile cu acest nume (Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea) aflate în dreapta fluviului. În continuare, sunt trecute în revistă semnificațiile termenului restituta (-us), în general, apoi în Panegyrici Latini. Este realizată o analiză internă a fragmentului în care apare expresia Dacia restituta, dar și a altor contexte din discurs unde se folosește lexemul respectiv, care conduce la concluzia că expresia nu se poate referi decât la o Dacia pe care Imperiul o considera o parte componentă a sa — o provincia — și care a fost restaurată, reintegrată în structurile inițiale (administrative, juridice, fiscale etc.) ale statului după ce evoluția firească îi fusese perturbată de incursiunile barbare; or, aceasta nu putea fi fosta provincie Dacia de la nordul Dunării, al cărei statut juridic roman încetase de drept și definitiv odată cu abandonarea oficială, ci provincia Dacia sud-dunăreană, fiind în strânsă legătură cu evenimentele care au necesitat prezența lui Diocletian pe frontul dunărean în 289, 290–291, 293–294, 296. Un argument suplimentar în susținerea acestei idei îl oferă frecvența opoziției amissa-recepta, iar nu a celei amissa-restituta. În sfârșit, ideologia politicii externe pe care o degajă discursul din 297: este vorba despre concepția conform căreia Imperiul era un spaţiu închis, o lume stabilă, în care achizițiile teritoriale în stânga Dunării sunt excluse.
KEYWORDS
panegyrics, Dacia restituta, amissa – recepta, South-Danubian province of Dacia