Studia Antiqua et Archaeologica 26(2): 213–229
Arina BRAGOVA
ABSTRACT
The article analyses Cicero’s use of the concept of odium. The author has concluded that Cicero uses odium in different writings for more than 200 times, most often in his orations. The concept has a rather wide palette of meanings: from hate to enmity and anger. The notion of odium has such epithets as personal or public, open or secret, fair or unfair, big or small, sudden or long-term. Odium acts as a homogeneous member of a sentence with words denoting positive or negative emotions, or moral categories, and they are often connected by conjunctions, prepositions, particles (et / et … et, atque, aut / aut … aut, cum, sine, -que, vel, neque / neque … neque) or with a comma. Cicero employs the concept of odium together with invidia, ira, iracundia, which often form synonymous series. Cicero speaks of hatred (odium) when discussing crimes (scelera) and wars (bella). Odium is often combined with words denoting vices (libido, crudelitas, etc.) and negative emotions (cupiditas, metus, etc.). Odium as a negative emotion is opposed to positive moral categories (dignitas, misericordia, benevolentia, virtus, etc.) and positive emotions (spes, fides, etc.), especially in orations in order to persuade listeners. In his writings on rhetoric Cicero includes odium in the list of emotions that a speaker should exercise; with odium he also indicates the ability of the orator to change emotions of the audience depending on the situation, turning hatred into friendship or vice versa.
Articolul analizează utilizarea de către Cicero a conceptului de odium. Autoarea observă că oratorul folosește odium în diferite scrieri de peste 200 de ori, cel mai adesea în Orationes. Conceptul are o paletă destul de largă de semnificații: de la ură la dușmănie și furie. Noțiunea de odium este asociată epitete precum personal sau public, deschis sau secret, corect sau nedrept, mare sau mic, spontan sau pe termen lung. Odium acționează ca un membru omogen al unei propoziții cu cuvinte care denotă emoții pozitive sau negative sau categorii morale și sunt adesea conectate prin conjuncții, prepoziții, particule (et / et … et, atque, aut / aut … aut , cum, sine, -que, vel, neque / neque … neque) sau cu virgulă. Cicero folosește conceptul de odium împreună cu invidia, ira, iracundia, care formează adesea serii sinonime. În scrierile sale despre retorică, Cicero include odium în lista emoțiilor pe care un vorbitor ar trebui să le exercite; cu odium indică și capacitatea oratorului de a schimba emoțiile publicului în funcție de situație, transformând ura în prietenie sau invers.
KEYWORDS
Cicero, Ancient Rome, odium, hatred, emotion, invidia, ira, iracundia.