Studia Antiqua et Archaeologica 23(2): 303–313
ABSTRACT
The article analyses Cicero’s attitude to gods, religion, divination, and superstition. Cicero follows tradition in acknowledging the existence of the gods, considering them immortal, blissful, animate, and anthropomorphic. He is ambivalent about the interaction between the gods and people. Cicero considers religion important for the Roman people because this was the popular belief — it was not his own viewpoint. Cicero thinks that people obtain divination from the gods. According to Cicero, there are two types of divination: artificial (auspices, haruspices, divination by lightning, stars, and other signs of nature) and natural (predictions in a dream, in a state of ecstasy, before death). In relation to divination, we see how multi-dimensional Cicero’s beliefs were: as a philosopher, he can accept or deny divination; as a Roman politician, he regards divination as an important instrument of the Roman religious rituals. Cicero opposes superstition to religion in his theological works, but in his secular works, he uses superstition and religion as synonyms.
În articolul de față este analizată atitudinea lui Cicero față de zei, religie, divinație și superstiție. Cicero urmează tradiția recunoscând existența zeilor și considerându-i nemuritori, cu suflet și antropomorfi. El este ambivalent în ceea ce privește interacțiunea divinitate-oameni. Cicero consideră că religia este importantă pentru romani ca o consecință a unei tradiții populare — nu era propriul său punct de vedre. Divinația, în viziunea lui, se putea obține de la zei. După Cicero, există două tipuri de divinație: artificială (auspicii, haruspicii, divinație prin fulger, stele, alte semne ale naturii) și naturală (preziceri într-un vis, într-o stare de extaz, înainte de moarte). În legătură cu divinația, gândirea lui Cicero este multidimensională: ca filosof, poate accepta sau nega divinația; ca politician roman, privește divinația ca pe un instrument important al ritualurilor religioase romane. Cicero opune superstiția religiei în lucrările sale teologice, dar în cele seculare utilizează religia și superstiția drept sinonime
.
KEYWORDS
Cicero, Rome, god, religion, divination, superstition