Studia Antiqua et Archaeologica 26(1): 37–44
Peter FRAŇO
ABSTRACT
This paper aims to analyse the fourth paradox from Cicero´s work Stoic Paradoxes (Cic. Parad. 27–32). In this text, Marcus Tullius Cicero tries to argue based on stoic-philosophical arguments that he did not leave into exile (in 58 BC). He rather implies that it was the Publius Clodius Pulcher who went into exile because of his loss of mental capacity. In Stoic Paradoxes author philosophically disputes his exile and because of moral dispositions, he achieves the positions of stoic sage as the highest ethical ideal.
Această lucrare își propune să analizeze al patrulea paradox din lucrarea lui Cicero intitulată Paradoxurile stoice (Cic. Parad. 27–32). În acest text, Marcus Tullius Cicero încearcă să demonstreze cu argumente stoico-filosofice că el nu a plecat în exil (în 58 î.Hr.). El sugerează că Publius Clodius Pulcher a fost cel care a plecat în exil din cauza pierderii capacității sale mentale.
KEYWORDS
Marcus Tullius Cicero, Publius Clodius Pulcher, Stoic Paradoxes, stoic sage, exile