Studia Antiqua et Archaeologica 20(1): 283-305
Marian MOCANU
ABSTRACT
From the analyses of the table pottery sample found in the X research area on the archaeological site Slava Rusă, it result that the pottery centre with the most vessels (23 fragments of pottery) is represented by the Phocaean workshops from western Asia Minor. This situation is not surprising, being encountered on the other research areas in Ibida but also in other Roman-Byzantine sites in Dobrudja. Noteworthy in the X research area is that all the Phocaean pottery can be framed in a time interval not exceeding a century (second half of the 5th century and first half of the 6th century). The identified forms are only two: Hayes Form 3 with some of the versions and Hayes Form 8. We can notice that the first forms of Phocaean workshops are absent (Hayes Form 1, 2 and the A version of the 3rd Hayes Form); that would be covered the second half of the 4th century and the first half of the 5th century. The Phocaean bowls (Hayes 10 Form); specific to the second half of the 6th and the beginning of the next century are absent, too. The African workshops are certified by the presence of five pieces, each belonging to a different form. Beside the forms already attested in Dobrudja (Hayes 82, 87, 91 and 104), this research area offered another two forms: Hayes 70 and 71, for which there are no analogies in the West-Pontic area. These forms date from the late 4th century and the first half of the 6th century (Hayes 104 Form, version C). In terms of quantity, North-African tableware ranges within the limits already known for the contemporary sites within the region. As for the pottery produced in the Black Sea basin—identified by four ceramic fragments—it also ranges within the limits known at Ibida from the analyses of the Extra Muros Vest III research area. The identified forms have analogies in settlements in both the North Black Sea basin and the North of modern Turkey. Unidentified pottery, probably belonging to other subsequent ages (like the medieval ceramic fragment), may mean that the existing archaeological situation was disrupted by other subsequent interventions after the abandonment of the fortification system at Slava Rusă. Besides the modern intervention, a medieval settlement may have also existed, also certified in the Curtina G research area. Further analysis of other material categories from the X research Area, plus comparing data with those obtained by studying the table ware sample, will provide more complete information about the chronology and functionality of the archaeological complex identified in the mentioned research area from (L) Ibida.
Din analiza eșantionului ceramic al veselei de masă individualizat în sectorul X al șantierului arheologic de la Slava Rusă rezultă că centrul ceramic cu cele mai multe vase (23 de fragmente ceramice) este reprezentat de atelierele phoceene din vestul Asiei Mici. Situația nu este deloc surprinzătoare, fiind întâlnită și pe alte sectoare ale șantierului Ibida, dar și în restul siturilor romano-bizantine din Dobrogea. Demn de remarcat în cazul sectorului X este că toată ceramica phoceeană se datează într-un interval cronologic ce nu depășește un secol (a doua jumătate a secolului al V-lea și prima jumătate a secolului al VI-lea). Formele identificate sunt doar două, Hayes 3 cu o parte din variantele sale și Hayes 8. Remarcăm absența formelor de început ale atelierelor phoceene (Hayes 1, Hayes 2 și Hayes 3, varianta A) ce ar fi ocupat intervalul cronologic din a doua jumătate a secolului al IV-lea până la jumătatea secolului al V-lea. Lipsesc și castroanele phoceene specifice celei de-a doua jumătăți a secolului al VI-lea și începutul secolului următor (forma Hayes 10). Atelierele africane sunt atestate prin cinci piese, fiecare aparținând unei forme diferite. Pe lângă formele deja atestate în Dobrogea (Hayes 82, 87, 91 și 104) acest sector a oferit și două surprize plăcute. Formele Hayes 70 și 71, pentru care nu cunoaștem analogii în spațiul vest-pontic și care se datează la sfârșitul secolului al IV-lea și în prima jumătate a secolului al V-lea, deci mai timpuriu decât ceramica phoceeană descoperită în acest sector. Tot atelierelor nord-africane datorăm și singurul fragment ceramic specific celei de-a doua jumătăți a secolului al VI-lea (forma Hayes 104, varianta C). Din punct de vedere cantitativ ceramica de masă nord-africană de înscrie în limitele deja cunoscute pentru alte situri contemporane din regiune. Despre ceramica produsă în bazinul pontic — identificată prin patru fragmente ceramice — putem afirma că și aceasta se înscrie din punct de vedere cantitativ în limitele cunoscute la Ibida după analiza materialului din sectorul Extra Muros Vest III, iar formele identificate își găsesc analogii în diferite așeză atât din bazinul nord-pontic, cât și în așezări din nordul Turciei zilelor noastre. Ceramica neidentificată, susceptibilă de a aparține altor epoci ulterioare (cum este cazul fragmentului ceramic medieval) confirmă că situația arheologică existentă în ziua de azi a fost perturbată și de alte intervenții ulterioare încetării funcționării sistemului de fortificații de la Slava Rusă. Deci iată că, pe lângă intervențiile moderne pentru a scoate piatră de construcție din ruinele fortificației, se adaugă și o posibilă locuire medievală, atestată și în sectorul Curtina G, după cum aminteam în rândurile anterioare. Analiza ulterioară a altor categorii de material din sectorul X și compararea datelor cu cele obținute din studiul eșantionului ceramicii de masă vor putea oferi informații mai multe și mai corecte despre cronologia și funcționalitatea complexelor arheologice identificate în sectorul X al șantierului (L)Ibida.
KEYWORDS
pottery, tableware, western Black Sea, (L)Ibida