Studia Antiqua et Archaeologica 22(1): 83–94

Michal HABAJ

ABSTRACT

Herodotus can be counted among the most important ancient historians. Indeed, his Histories represent the main source for the Graeco–Persian wars. However, the reception of his work has undergone many changes since the time it was written. The following study deals with Herodotus’ reception in the time of the Renaissance. The author tries to answer and explain two basic questions that are narrowly connected with his name. The first problem relates to his veracity. The study addresses the question of how he was accepted by humanists — was he considered a faithful historian or a less trustworthy storyteller? The second problem relates to him as a pagan author being accepted by Christians. The author focuses on the mechanism which enabled this unusual combination.

---

Herodot poate fi considerat unul dintre cei mai importanți istorici ai lumii antice. Într-adevăr, Istoriile sale reprezintă sursa principală a relatării războaielor medice. Totuși, receptarea operei sale a cunoscut mai multe schimbări de când a fost scrisă. Studiul de față tratează receptarea lui Herodot în timpul Renașterii. Autorul încearcă să răspundă la două întrebări fundamentale care sunt strâns legate de numele său. Prima problemă este legată de veridicitatea sa. În articol se pune întrebarea despre modul în care a fost acceptat de umaniști — a fost considerat un istoric conștiincios sau un povestitor vrednic de crezare? A doua problemă vizează calitatea lui de autor păgân acceptat de creștini. Autorul își concentrează analiza pe mecanismele care au făcut posibilă această combinație neobișnuită.

 

KEYWORDS

Herodotus, reception, Renaissance, rehabilitation, Bible