Studia Antiqua et Archaeologica 18(1): 301-317
Tincuța Cloșcă, “Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, 
ABSTRACT
To the bloody persecutions applied by the Roman Empire to the Christians were added to the attacks the Christians had to take from the representatives of the contemporary culture and especially from the sophist oratory. This cultural offensive led to a new issue, that is, the way in which the religious truths (acquired by reading, studying and understanding the Bible) were supposed to be revealed. Therefore, the Christian writers tried to state some ”theories and paradigms”, regarding the way the truths of faith should be revealed to an audience, educated not only according to the standards and the norms of the Greek education, but also in a corrupt way, according to the speeches of profan orators. This is why, we intend to emphasize the attitude of the Latin Fathers of the Church from the 2nd and 3rd centuries towards the rhetorical tradion.
Sângeroaselor persecuţii suferite de creştini din partea statului roman, se adăugau atacurile pe care aceştia le primeau din partea reprezentanţilor culturii contemporane şi îndeosebi din partea retoricii sofiste. Această ofensiva culturală a dus la apariţia unei noi probleme, şi anume a modului în care trebuie făcute cunoscute, transmise, expuse adevărurile de credinţă dobândite prin citirea, studierea şi înţelegerea Bibliei. De aceea, scriitorii creştini au încercat să formuleze unele „teorii şi paradigme” cu privire la modul în care trebuie exprimate adevărurile de credinţă unui public educat nu numai după standardele şi normele educaţiei greceşti, dar şi corupt în mod divers prin discursurile oratorilor profani. Prin acest studiu voi încerca să evidenţiez atitudinea Părinţilor latini ai Bisericii din secolele II-III faţă de tradiţia oratorică.
KEYWORDS
rhetorical art, truth, eloquence, Tertullian, Arnobius, Cyprian, Minucius Felix, Lactantius