Studia Antiqua et Archaeologica 29(1): 105-121

Juan Ramón CARBÓ GARCÍA

DOI: 10.47743/saa-2023-29-1-6

ABSTRACT

The spread of the cult of the divinity of Syrian-Arabic origin Azizos from the East to the Danubian provinces and Rome has traditionally been related to its importance in the Syrian city of Edessa and to different Roman military campaigns against the Parthians and the Sassanid Persians in that same area, in the second and third centuries A.D. Through the analysis of the epigraphic repertoire of this divinity in Dacia, as well as with the study of certain monetary emissions of the time of Emperor Elagabalus and with the revision of the ancient literary texts, we present certain results, which can open new perspectives of study. The importance of Edessa as the origin of the spread of the cult of Azizos in Dacia can be generally confirmed, in the cases of some inscriptions of precise dating and by the military character of the dedicants. On the other hand, a new proposal is introduced in relation to the inclusion of the god in the triad of the city of Emesa and with the possible diffusion of the cult jointly or parallel to the Sol Inuictus Elagabal in the time of Emperor Elagabalus, when we refer to inscriptions of imprecise dating at the time of the Severan dynasty and the dedicators are not military and have no direct relationship with any of the campaigns in Parthia.

REZUMAT

Răspândirea cultului divinității de origine siro-arabă Azizos din Orient în provinciile dunărene și la Roma a fost legată în mod tradițional de importanța sa în orașul sirian Edessa și de diferite campanii militare romane împotriva parților și a perșilor sasanizi din aceeași zonă, în secolele II- III d.Hr. Prin analiza repertoriului epigrafic al acestei divinități în Dacia, precum și prin analiza anumitor emisiuni monetare din vremea împăratului Elagabal și cu revizuirea textelor literare antice, prezentăm unele rezultate care pot deschide noi perspective de studiu. Importanța Edesei ca origine a răspândirii cultului lui Azizos în Dacia poate fi general confirmată, în cazul unor inscripții precis datate și prin caracterul militar al dedicanților. Pe de altă parte, propunem o nouă ipoteză legată de includerea zeului în triada orașului Emesa și de posibila difuzare a cultului în comun sau paralel cu Sol Inuictus Elagabal în vremea împăratului Elagabalus, atunci când ne referim la inscripții din timpul dinastiei Severilorcare nu pot fi datate cu precizie, iar dedicanții nu sunt militari și nu au nicio relație directă cu campaniile din Parthia.

KEYWORDS

Azizos; Roman Dacia; Roman cults; Syrian cults; Emesa; Edessa; Elagabalus.

 

FULL ARTICLE

Download PDF (free)