Studia Antiqua et Archaeologica 29(1): 141-152
Eugene AFONASIN
ABSTRACT
The Neoplatonic philosophers developed a complicated and quite ingenious concept of the grades of virtue, starting with such common human virtues, as the natural, ethical and political, and finishing which those attainable only by the real seekers of the highest truth, such as the purificatory, contemplative, paradigmatic, and hieratic. In the paper I trace the evolution of the Neoplatonic grades of virtue by means of the select passages from Damascius’ “Philosophical History,” which deal specifically with the character of Damascius’ revered teacher. The life of Isidore is presented by his student as an ascent along the path of Neoplatonic perfection, moreover, by chance or not, but in the surviving fragments of this work, which tells about many remarkable philosophers and theurgists, it is Isidore who ultimately attains the last seventh degree of virtue. Possessing outstanding personal qualities and even the gift of the seer, he was a teacher of the Socratic type, most eager to help students achieve the purificatory virtues that alone determine the further path of philosophical perfection. The position of Damascius and his attitude to the philosophical way of life is further illustrated by a series of lively portraits of Athenian and Alexandrian philosophers of his time.
REZUMAT
Filosofii neoplatonici au dezvoltat o concepție complicată și destul de ingenioasă a gradelor virtuții, începând cu virtuțile omenești comune, cum ar fi cele naturale, etice și politice, și terminând pe care cele atinse numai de către adevărații căutători ai adevărului cel mai înalt, cum ar fi cele purificatoare. În această lucrare urmăresc evoluția gradelor de virtute neoplatonice prin intermediul pasajelor selectate din „Istoria filozofică” a lui Damascius, care se ocupă în mod specific de personajul veneratului profesor al lui Damascius. Viața lui Isidor este prezentată de elevul său ca o ascensiune pe calea perfecțiunii neoplatonice. În fragmentele care s-au păstrat, Isidor este cel care ajunge în cele din urmă la. ultimul grad de virtute. Posedând calități personale remarcabile și chiar darul viziunii, el a fost un profesor de tip socratic, cel mai dornic să-i ajute pe elevi să atingă virtuțile purificatoare. Poziția lui Damascius și atitudinea sa față de modul de viață filosofic este ilustrată în continuare printr-o serie de portrete pline de viață ale filozofilor atenieni și alexandrini din timpul său.
KEYWORDS
virtues, truth, purification, education, Neoplatonic school.