Studia Antiqua et Archaeologica 28(1): 109-121
Siim MÕTTUS
ABSTRACT
The discussion about the principles of succession in the Hittite kingdom has been largely focused on the
Old Kingdom period and not so much on its later history. But through a variety of sources (diplomatic treaties, oath
impositions etc.) from the New Kingdom, one could take a gander at how the passing of the throne was viewed at
those times. Unsurprisingly, similar to the previous era, the norm was still that a son of a king was to inherit the
throne, but there are enough hints in the text that sometimes the political whims and needs of a king (and a queen)
superseded tradition and succession rules were more fluid. In addition, the fact that certain kings felt the need to
constantly take steps to legitimize and secure their and their successor’s position over rivalling branches of the
royal family shows that the transference of power in the Hittite New Kingdom was still problematic.
REZUMAT
Discuțiile cu privire la principiile succesiunii la putere în Regatul Hittit au fost concentrate în principal
pe perioada veche a regatului, cea târzie fiind tratată mai puțin. Totuși, prin intermediul a diverse surse (tratate
diplomatice, jurăminte publice, etc.) din timpul Noului Regat, poate fi dedus felul în care această succesiune era
privită la momentul respectiv. Fără a fi surprinzător, norma încă era aceea ca fiul suveranului să moștenească
tronul, dar există suficiente indicii în texte asupra faptului că uneori ambițiile politice ale unui rege (sau ale unei
regine) erau mai presus de tradiție și că regulile succesiunii nu erau de fapt absolute. În plus, faptul că unii
conducători simțeau nevoie să întreprindă acțiuni pentru a-și legitima și consolida poziția politică (împreună cu
cea a succesorului său) în fața ramurilor inamice din cadrul familiei regale dovedește că problema transferului
puterii în Noul Regal Hittit încă era una delicată.
KEYWORDS
Hittite New Kingdom; royal succession; treaties; Telepinu’s edict.